Dresor de Zmei și de Fraieri

O aroganță despre PHARE și Faerie în România.

O să plec de la premisa că ești prost. Dar tu n-ar trebui s-o iei personal, domnul... Filip? E deformație profesională, cum ar veni. Majoritatea românilor sunt proști. Țiga... pardon, romii, că nu vreau acuma să te superi pe mine, te apucă dracu' wokismul și pleci supărat să-mi faci referat la tribunalul Facebook, să mă judece reziștii. Romii îs mai descrețiți la minte, a văzut lucruri neamul lor, a trecut prin multe, ei știu.

Românii însă sunt proști făcuți grămadă, îndobitociți de comunism și biserică și tiktok. Ei sunt dinăia care știe. Nu care știu, fii atent, care știe. Știe ei cum stau treburile. Cu Ucraina, cu Hamasul, cu pensiile speciale, cu cormoranii din Deltă și cu ce vrei tu. Proști pe grade, pe clase de prostie de la ăia care nu leagă două vorbe, la ăia care se pricep la toate și pân' la ăia care știu că nu se pricep la nimic dar se ambiționează oricum să zică. Ăia sunt cei mai proști. Acolo intră și breasla matale de obicei, dați din gură pe la televizor, prin ziare...

Dar, mă rog, nu vreau să te superi acuma pe mine că nu de-aia suntem aici, nu? Dar plec de la premisa că ești prost, că nu știi nimic despre meseria asta a mea. Bugetari cu salarii nesimțite. Da, las că am citit și eu sait-ul ăsta al vostru. Aia vedeți cu toții, voi reziștii. Nepotism, pensii speciale, share masiv că și-a luat nuj' ce primărie iPhone. Habar n-aveți cum merge țara asta. Cât de greu e s-o ții pe linia de plutire după atâția ani de prostie și convingere. Vedeți corupția dar ziceți că e cauză nu simptom. Nu ne mai facem bine...

Iartă-mă, iar am sărit pe tine. Ia, hai, dă drumul la ăla să-ți povestesc cum stau treburile în țara asta și zici tu dup-aia ce crezi. Cum? I-ai dat? Păi și ce faci mă nene, mă lași să vorbesc de nebun, așa? Ți-am zis eu că ești prost.

Deci mă numesc Mirel Costoiu și sunt director adjunct în cadrul A.N.V.S.S.A. Nu A.N.S.V.S.A. fii atent, aia e autoritatea sanitar veterinară, e cu castrat câinii și cu trichineloza, toate alea. Nu, noi suntem Agenția Națională de Valorificare a Specificului Spiritual Autohton. A-Ne-Ve-Se-Se-A. Da? Ei sunt cu animalele, noi cu fondul spiritual al țării.

Acuma, ce înseamnă fondul spiritual, o să mă întrebi. Nu știu cum să-ți răspund ca să nu-ți iei reportofonul și să pleci. Hai să te întreb așa, ai fost vreodată undeva frumos frumos la munte? Așa frumos că te-a luat cu amețeală de la cât de frumos e totul? Unde? Nu știu unde e Ua-Ha, n-am ajuns în China. Mă rog nu contează unde a fost, doar că a fost. Sentimentul ăla de frumusețe, de evlavie în fața frumosului, ăla e fondul spiritual al țării, al unei țări. Frumusețea aia nu e ceva natural, înțelegi, că frumos e și dealul din Titan și nu te ia cu amețeli de la el. E spiritual, e ceva ce depășește normalul, naturalul. E supra-natural, dacă mă-nțelegi? Ce, ce mustăcești ca prostul - ți-am zis că ești prost - crezi că fac mișto? Cum adică supranatural? Nu, nu metaforic, chiar deloc metaforic. Mă refer strict și direct supra-natural, ceva ce există în afara ordinii naturale a lumii. Mă refer la spirite prietene - zmei, iele, rusalci, chiar și fantome uneori, toate lighioanele de care vorbeau bătrânii. Nu, nu-mi bat joc deloc. Cu asta ne ocupăm noi, cu fondul, cu specificul spiritual autohton. Ăla care mai e.

Hai, nu mai mustăci ca prostul, să-ți explic. În lume există spirite. Le zice-n multe feluri - zâne, iele, fae, elfi, nissar - toate țările au spiritele lor. Așa e de când lumea. Spiritele alea nu sunt degeaba, sunt necesare pentru sănătatea specificului spiritual al unui neam. O zonă fără spirite e searbădă, nu-ți inspiră nimic și oamenii de acolo... le lipsește ceva, nu știu ei ce, dar le lipsește ceva și simt asta.

Uite - Bărăganul nu mai are spirite de pe la 1900. Care mai supraviețuiau în câte un pâlc de pădure, un izvor, s-a ocupat comuniștii de ei cu colectivizarea, cu canalele de irigații. Mergi tu să stai într-un sat din Bărăgan, că ori te faci or proxenet or alcoolic în câteva luni. Când lipsește ceva din țesătura spirituală a zonei lipsește ceva și din oameni, parcă-i roade ceva, îi mâncă-n cur. De ce crezi că iese lumea la pădure, merge la munte și la mare? De ce crezi că te-mbolnăvești cu capul dacă stai doar între betoane? Merge lumea la terapie în prostie, și fi-mea toată ziua cu terapia în gură. Îi zic să mai iasă și ea din casă, să facă sport în natură și dă ochii peste cap apoi se plânge la mă-sa. Nu înțelege - nu e de la lipsa de serotonină, e de la lipsa de zâne. Dar nu despre asta vorbeam.

Ziceam că au toate țările zânele lor, nu mă-ntreba de ce există că nu știu să-ți explic, e ceva cu pământul, cu linii magice care se întretaie, energii care se adună, tot felul de povești de Harry Potter la care nu mă pricep. Astea îs cele mai de bază spirite, mă-nțelegi? Landvættir, landgeist, la noi cred că sânzienele sau ielele ar fi cele mai apropiate categorii, că România a fost dintotdeauna cu spirite pădurene. Spiritele locurilor frumoase, periculoase, unde se taie liniile alea sau ce dracu se taie.

Că, stai să-ți spun că nu se mai taie nimic în multe locuri, doar sătenii între ei la beție. Ce dracu de vraja naturii să ai unde plantează ăștia porumb modificat genetic sau unde a făcut comuniștii colectivizarea? Da. Da dom'ne nu râde, că au distrus comuniștii mii de ani de natură ca să bage tractoare. Dacă mergi la olandezi - și aia e țară searbădă fără pic de vrăjeală - dar o să vezi, mai au un petec de natură, un colț de frumos unde rămâne spiritul pământului viu. La noi, CAPuri. Și unde nu erau CAPuri erau mânăstiri care îndobitoceau lumea. Asta cu religia e subiect sensibil, mă rog, nu mă cita cu asta că șefa asta nouă de la noi e cu biserica.

Ziceam eu că fondul spiritual ține de pământ dar și de oameni, de credința lor, de-aia în teorii moderne e și povestea asta cu spiritele orașelor - bine, orașe calumea - New York, Londra, Paris... Nu zic că n-or fi și prin București sau Năvodari dar eu n-am văzut vreodată. Stai, că iar o iau pe arătură.

Ideea e că duhurile astea apar dacă are cine să creadă-n ele și dacă au unde să se manifeste, ți-am zis cu liniile. De-aia ai țări unde colcăie - Islanda, Irlanda, prin Scandinavia, în balcani, prin alpi iară e plin - și țări unde e aproape pustiu - Olanda, părți mari din germania, Italia - iar cu religia și-acolo. E, în România, după cinzeci de ani de comunism și atâtea secole de biserică habotnică, e vai și-amar. E o problemă serioasă, nu râde! Mai ales că-n alte țări mai era lume care studia problema, nu se vorbește de asta că se sperie lumea după, cum dracu să-i zici lui Fritz că baubau există și, mai mult, e necesar? În România te băga la nebuni.

Nu pe bune, pe vremea lu împușcatu ajungeau folcloriștii la nebuni mai ceva ca dizidenții. Erau și mai mulți decât dizidenții, e drept. Ce? Nu, mă, folcloriștii, făceam o glumă. De ce crezi că a inventat comunismul muzica așa-zis populară? Păi aia tradițională e ori cu iele ori cu dumnezăi și tovarășii nu vroia să cânte nimeni nici de una nici de alta.

E, după revoluție a început să mai miște lucrurile un pic. A venit o delegație, cred că de la belgieni să constate problema, s-au luat cu mâinile de cap. Numai strigoi și spirite malefice, de alienare mai găseai prin multe locuri, îți explic imediat cum e cu alea. Deci, prin '96, după ce a plecat liber cugetătorul de la Cotroceni, ne-a înființat guvernul pe noi, cu bani de la Uniune. Mă rog, Comunitate pe vremea aia parcă. Pe fonduri PHARE, știi ce-i aia? Știi? Bine.

La început eram zece oameni, nu s-a riscat nimeni să spargă mai mulți bani, le era frică să nu apărem prin Cațavencu, explică tu la securiștii ăia cum stau treaba cu strigoi, iele și fondul de spirite, singurele spirite care-i interesau erau whiskeyul și votca. Am început cu un audit. Au venit frumos niște nemți, îmi aduc aminte și-acum, zici că erau din Senatorul Melcilor ieșiți. Cine? Nu mă, e un film, sena... nu contează. Era Frau Müller care era din Bavaria, ea era un fel de expertă administrativă, că tocmai făcuse ordine prin germania de est, știa să lucreze cu foști comuniști. Ganz era tot un fel de expert pe România că se născuse pe undeva, parcă la Săschiz și-l vânduse Ceaușescu cu tot neamul la vest germani. Știa specificul local, cică, aiurea, de-abia rupea trei vorbe pe română. Madama Waldenstein era experta contabilă, urâtă femeie, îi ziceam Frankenștein, cât am înjurat toți la ea la ședințele de buget... Și mai era doctorul von Aachen, nici acuma nu știu cum îl chema de fapt. Ăsta era un fel de... nici nu știu cum să zic... expert de teren. Adică era singurul care știa ce vorbește din toți ăștia care veniseră, după belgieni, să ne ajute cu înființarea, cu proceduri, organigrame. Doctorul, că așa îi zicea lumea era specialist în spirite. Umbla peste tot cu niște instrumente de-ale lui - un ac de fier bătut la rece, un fel de vergea magnetizată, tot felul de nebunii. Odată, odată l-am dus la Urlați și ne-am îmbătat ne-a arătat cum să folosim vergeaua aia ca să găsim apă cică. I-am zis păi bine dom'ne da una să găsim vin n-ai? Să găsim vin, înțelegi? Vin... adică...

Mă rog, lasă astea. Deci au venit ăștia să ne ajute la personal. Atunci am ajuns și eu în firmă, cum se zice la noi. Eu am făcut agronomia la bază, am terminat după revoluție în 90, am ajuns administrator la institutul de la Drăgășani, unde făceau ăștia crâmpoșia, ai băut crâmpoșie vreodată? Strașnic strugure. În orice caz nu mai erau bani de cercetare că de, România, și mi-a zis un unchi care lucra la Minister că se caută oameni tineri pentru o regie nouă, că era fără pile selecția era facută de niște străini. Am fost și eu la interviu, îți dai seama, interviu pe vremea aia când toată lumea intra pe pile? A fost o nebunie. Mai ales când vedeai bibliografia, care era afișată la avizier, la actualul sediu, pe lângă Ministerul Educației. Am fost să văd ce se cere credeam că e o glumă, țin minte și acuma. Tratatul de la Maastricht, basmele lui Ispirescu, Geografia Fizică a României în trei volume de Ionel Tăușu și Cheia lui Solomon. A, și niște texte de școala lui Gusti, din interbelic, de nu le găseai nici la biblioteca națională. L-am sunat pe unchi-miu să-l înjur că-și bate joc de mine mi-a zis să stau cuminte că e treabă serioasă. na, acu pun-te să găsești cărțile. Cel mai ușor am găsit Cheia lui Solomon că știam o vrăjitoare pe la Balș, de dezlega pe la gadjii argintul viu. Mă rog nu contează toate astea pentru tine acuma. Hai să-ți zic cu interviul că aia era interesant.

Mă duc eu la sediul ăsta de pe lângă catedrala catolică, arăta jalnic clădirea dar, era gratis de la RAPPS... Nu, că și acum tot cam așa arată... Mă duc acolo, era pustiu, doar un paznic care mă trimite la etajul unu. Și intru eu la interviu, era acolo doctorul van Aachen, chel și cu ochelari de fund de sticlă, Müller, experta pe administrativ, acră, și cu Bădulescu, care a fost primul nostru director, strașnic om. Dacă-l vedeai zici că era Benny Hill, așa rotofei și pus pe șotii, părea beat și când era treaz. Mare om, etnolog la origine, culegător de folclor știa toate cântecele din toate zonele țării...

M-au ținut o oră la interviu, în română și germană, că eu făcusem germană la liceu și o rupeam un pic. Întrebări ciudate da' nu "bă Mirele tu crezi în duhuri mă?" că mă ridicam și plecam. Mă-ntrebau în schimb de pământ, de unde se găsește pământ mai bun, dacă-mi place să merg la munte, dacă mă simt fericit în natură, dacă mă sperii ușor. Cel mai ciudat a fost când m-a întrebat doctorul dacă visez și m-a pus să mă gândesc la ultimul vis. Mă îi simțeam ochii cum... cum... sfredeleau prin mine parcă ca să vadă dacă mint. I-am zis că nu-mi amintesc dar cred că a știut că mințeam. Că era așa mai... ezoteric. Nu râde mă Presszone că habar n-ai. Așa eram și eu, sceptic, să știi. Habar n-ai...

Așa, deci m-au angajat. Am zis gata ce frumos, muncă plătită bine, bani europeni, ce mai, huzur. Nici nu știam ce se presupune să fac, doar vedeam că din zece inși, trei eram agnonomi, doi etnografi, un fost securist, o vrăjitoare... romă. Asta era trecută consultantă. Mai avea contract de consultanță un antropolog, Mihăilescu, tot nemții l-au adus, de la universitate. S-a stins acuma săracul dar era mare om, mai ales la șpriț, odihnească-se în pace.

Nu mai stau acuma să-ți povestesc ce-am făcut cu nemții, perioada de instrucție, sunt și de acolo niște povești bune dar tre să mă întorc la birou la două. Important e că în 1997 tot nu prea aveam habar cu ce ne ocupam. Mergeam să măsurăm energii pe teren cu niște aparate rusești vechi, dădeam cu vergeaua cum ne învățase doctorul dar nu văzusem în aproape un an de zile picior de zână, spirit, nimic. Mergeam prin țară cu aparatele și făceam un fel de cadastru. Și glumeam că ne-am angajat să vânăm cai verzi pe pereți.

Totul s-a schimbat în noiembrie anul ăla. A făcut Bădulescu ședință cu toți și ne-a spus ăl mai mare secret al departamentului. Că m-ai întrebat ce facem de fapt. Știi cu ce ne ocupăm noi de fapt, domnu Filip? Cu anticorupția. Da, ce mă privești așa. Înainte de PNA, DNA toate astea, noi am adus anticorupția în țară. Știi de ce? Ai auzit de hybris? Știi tu ce e aia? Nu, nu aroganță, aroganță e să-ți pui picioarele pe masă. E mai mult de atât. E înfruntarea arogantă a destinului. Grecii ziceau că de acolo se trage sursa tragediei. E să te întinzi mai mult decât ți-e plapuma, să te dai rotund, mă-nțelegi? Păi ce e corupția dacă nu hybris? Să crezi că ești tu mai tare ca colectivul, ca statul. E, dom jurnalist, duhurile, spiritele, zânele mor după hybris. Trăiesc ca să le înece, uneori la propriu, corăbiile oamenilor care se cred prea-prea.

De-aia dacă ai observat, toate țările cu fond spiritual sănătos n-au corupție. Păi te mâncă trolii în norvegia, elfii pe la islandezi, te face la bani leprăcaunu sau cum dracu-i zice la irlandezi. Unde s-a devalizat tot - la noi, la ruși, la bulgari - plin de hoție. La fel pe unde s-a instituționalizat și oficializat - la englezi, la americani. Ohoo, la americani... Are țara aia spirite cât n-are toată Europa dar dorm duse prin munți și preerii în timp ce se alienează și se fură între ei toți hoții pe acolo. Da vezi, la ei nu-i mai zice corupție, îi zice lobby și nu-ți face nimeni flagrant pentru el!

În sfârșit, nu te-ai mirat vreodată de ce sfârșesc atât de rău toți ăștia de se cațără pe cadavre? Năstase, Dragnea, Remeș, Dinu Patriciu, fie-i țărâna ușoară. Puțeau a hybris de la o poștă, îmbietor pentru spiritele hrăpărețe. Și după atâtea secole de foame și îndobitocire bisericească și comunistă, eheei... Ce duhuri mai rămăseseră prin țărișoara asta, nu erau ca-n Islanda, să-ți joace șotii. Săreau la jugulară. Asta se-ntâmplă. Nu mai dai de papa la blajini, nu mai cinstești ielele, te trezești c-ai rămas cu moroi, zmei, cotoroanțe, strix. Știi ce e un strix? Ce mă rogi? Nu e dom'ne niciun laptop! Nu, e un fel de buhă vampir, rămasă de pe vremea romanilor prin ardeal. Să mai zică ungurii că au ajuns ei primii! Dacă nu eram noi rămași, nu era loc de duhuri romane! Dar astea-s alte povești...

Am văzut primul duh in '98, un moroi ce bântuia cimitirul de la Sighișoara în nopțile cu lună nouă. Ne-a chemat pe noi de la consiliul local să rezolvăm că speria turiștii, noi am chemat un specialist olandez și-o babă olteancă. N-a știut moroiul cu cine se pune. Ăla cu detectorul, baba cu busuiocul și descântecele. Mare succes! Și tot așa de acolo, mai o zână, mai un zmeu , mai un duh de izvor care îi îmbrobodea pe toți ăștia de la Ape Minerale. Jale a fost pe la Cheia sus când au captat ăștia izvoarele. Cel mai rău însă, și ține minte aici, tinere, cel mai rău a fost în 1999 la eclipsă. Mai rău decât am fi crezut vreodată că se poate. Noi în vremea aia importam masiv zâne de pe-afară că distrusese comunismul fondul pe zona de vale. Și na mai mergeam noi să mai recrutăm de prin Irlanda, de pe la suedezi duhuri dinastea mai timide dar aventuroase de șes, că zmei și derbedei tot aveam pe la munte. Dar acolo e și greu, ai barieră lingvistică, îți trebuie cerc de sare ca să nu te posedeze vreo zână mai pusă pe treabă. Ideea e că mergea greu.

Dar a avut Bădulescu o idee creață când a început războiul la sârbi, ăla din Kosovo. Știam deja că la războaiele din Iugoslavia au migrat duhurile, nebune, pe unde au apucat fugind din calea bombelor. Multe au ajuns ori la croați pe coastă ori prin Austria prin stațiunile de schi. La noi doar vreo doi-trei Zmaj, zmei sârbești, și o Azjada străveche de stârpea tot grâul de prin Banat până ne-am înțeles ca oamenii cu ea. E, ce s-a gândit Bădulescu când au început să deie americanii cu bombe? Hai să chemăm toate duhurile sârbești la noi, că e mai bine, mai aproape ca cultură de cât austriecii, ce dracu! Oricum se stabilizase țara, era Babiuc - odihnească-se în pace- ministrul apărării și îl știa Bădulescu bine, îl punea să contrasemneze că nu e pericol...

Bă și ne pregătim pentru câteva zeci, hai poate o sută de duhuri mai blânde. Bă și degeaba ne-am pregătit. A venit exod de zmei și zâne mă, strigoi, duhuri bune și rele, baubai. Cu miile au trecut la noi, s-au răspândit până-n Moldova de se agitau autohtonii deja că le iau pâinea de la gură, se scriau editoriale pe la revista Dracula despre strigoi care vorbesc pe sârbește... Ai prins Dracula? Ce vremuri. Mă știam cu redactorul șef îi dădeam... Mă rog, iară divaghez. Bă da n-am avut de unde să știm tinere, nu am avut! De unde să știm? Abia când eram copii mai prinsesem noi o eclipsă... E, am mai prins una, în August 99, când s-au deschis porțile iadului.

Ce nu știam noi e că e nebunie curată la eclipsă, se ridică barierele între lumi și spiritele pot trece neîngrădite. Și alea care sunt aici, pământene, cum ar veni le cresc puterile înzecit. Ce-a fost în august și septembrie '99... eu n-am mai văzut, nici nu vreau să mai văd vreodată. Furtuni, posedare, ritualuri... Culturi satanice... Deaia a și căzut guvernul atunci, deaia i-a luat gaia pe mulți de-au dispărut pe lumea ielelor, prin 2090 poate îi mai vedem înapoi. Deaia a ajuns nebunul ăsta de Putin la putere la ruși, de la eclipsă! Știi cât a ținut eclipsa în Rusia? Noi măcar mai aveam un sprijin că semnasem Tratatul Secret al Uniunii, am activat mecanismul de auto ajutorare european, au venit toate neamurile lumii să ne ajute atunci... Și tot greu a fost. S-a pus atuncea domnule Filip semințele secolului european românesc! Atunci a văzut europenii că suntem capabili totuși să ne integrăm într-o comunitate. Noi ăștia cu zânele am fost primii cu anticorupția, și tot noi am fost și primii europeni!

De-acolo a fost din rău în mai rău. Năstase a fost un fel de Icar, a zburat prea aproape de soare, prea multă aroganță, prea multă hoție. Băsescu hoț și ăla dar hoț chibzuit. Avea zece ezoteriști pe care-i plătea, oameni serioși inclusiv doi foști colegi din Agenție. Bandit chioretele, de-aia l-a și bătut atunci pe ălălalt. A adus el, Geoană, mari vrăjitori de pe afară, umbla cu pecetea lui Solomon la piept, pe sub cămași, nevastă-sa Mihaela e vrăjitoare de rangul șapte și tot degeaba. El era protejat de șapte peceți, dar Băsescu ne făcea nouă vrăji nu lui! Mare Bandit, de-i face pe restul să pară amatori și fomiști, de-aia au și ajuns rău. Dragnea, Cioloș, mutul ăsta de Iohannis, Ciucă și Ciolacu... Ăștia sunt umbre mă, umbre alor altor vremuri.

Noi ne-am văzut de treabă, am stat frumos, apolitici, mai aduceam un trol suedez pentru Retezat, mai făceam o expertiză spirituală pe unde trăgeau ăștia - sau, mă rog, pe unde mințeau că o să tragă - autostrăzi. Ne-am calmat, ne-am transformat în... funcționari. Și-acum, cu războiul din Ucraina, ce-am făcut? Gestiune de fonduri. Mă rog am găzduit Străbunul Pădurii câteva săptămâni până s-a dus la polonezi și am avut o operațiune de salvat Rusalce de pe mare după ce au distrus rușii barajul ăla... Dar și la ucraineni tot ca la noi. Puține zâne, îndobitociți și ei de URSS și de ortodoxie. Nici n-am prea avut ce să muncim, pe lângă că nu prea aveam noi așa tragere de inimă... Cum zice nepotă-miu, ne-am haladit.

Dar în '99, preț de câteva luni, am fost toți războinici... pe linia frontului. Am dansat cu ielele, am dresat zmei, am adus pacea și frumosul în țărișoara asta. Am răsfirat duhuri prin toată țara ca să mai stârpim din hoție și corupție și să poată omul când merge în pădure să simtă apropierea aia de natură, cum ziceai mata că ai simțit la Ua-Ha, la chinezi.

Și acum zi tu, tinere. Tocmai mie mă? Tocmai mie să-mi facă nenorociții ăștia flagrant? Trafic de influență auzi. Păi aia e influență mă? Când mă zbăteam cu zmei și zgripțuroaice, când făceam pact cu necuratu ca să nu-și bage coada în alegerile locale de la Târgu Mureș, aia nu mai era trafic, ai? Ingrați, mă. Ingrați cu toții. Tot ce-i interesează să vadă e o hârtie de 500 de euro pe care scrie MIȚA, nu frumusețile pădurii și adevărurile lumii. Reziști, cu anticorupția lor cu tot. Vezi? Deaia plec eu de la premisa că-s toți proști…

.